Maine e o noua zi

Maine e o noua zi” spunea cu speranta Scarlet O’Hara si… cu toata increderea ca ziua de maine iti va aduce si tie si mie ceva diferit de ziua de azi, am imbratisat remarca si am reusit cu brio sa o strecuram in orice situatie in care “AZI” nu ne-a oferit nimic satisfacator sau am aplicat-o de atatea ori de cate dati cheful sau initiativa nu ne-a dat branci sa actionam pentru binele nostru personal. Dar cu AZI cum ramane? Te-ai gandit vreodata de ce trebuie sa te bucuri ca mai trece o zi din viata ta, in care stai in asteptare si nu te bucuri de orice clipa pe care o traiesti? De ce sa-ti fie greu sa te montezi azi pentru ceea ce vrei sa faci maine si de ce sa nu tii la starea ta de bine incat sa poti profita de AZI de ceea ce ai putea avea maine?

S-ar gasi multe scuze pentru natura asta a noastra expectativa,dar cel mai comod ne e sa dam vina pe ADN-ul nostru care a mostenit in doze mai mari sau mai mici placerea de a ne bucura de clipa traita si de a ne lasa in deriva si de a amana “lucrurile serioase” pe mai tarziu. Nu ti se intampla asta si tie sau eu sunt unicat la capitolul asta?
Bineinteles ca multi ar spune ca placerea sau fericirea sta tocmai in faptul ca poti sa te bucuri de clipa traita (CARPE DIEM), doar pentru ca faci abstractie de problemele pe care le ai si implicit si de rezolvarea lor.Si din nou aici ne ramificam, pentru ca sunt multi care pot lucra normal in conditiile in care in jurul lor totul este haotic si dezodonat si in numar poate la fel de mare sunt si cei care se simt “blocati” mental de dezordinea materiala dimprejur.

De asta ne simtim bine si comfortabil stiind ca nu ne asemanam unii cu altii, dar sunt anumite idealuri cautate cu zel de mine, de tine si de fiecare din cei care ne inconjoara si tot ce intreprindem zilnic tinteste – intr-o masura mai mare sau mai mica – spre acelasi lucru:FERICIREA.

Nu degeaba FERICIREA este abstracta si relativa; pentru fiecare, ea ia conotii diferite. Poate fi vorba de o fericire sentimentala care corupe pozitiv toate celelalte domenii si le pateaza cu roz ; poate fi o fericire financiara suficient de larga incat sa “cumpere” bunastarea celorlalte neajunsuri, poate fi o “fericire” medicala a trupului incat sa te multumeasca si sa vindece celelalte handicapuri, poate fi o “fericire” profesionala care sa-ti tina de urat atunci cand te simti singur, etc. Fiecare isi face un top; te-ai gandit ca poate din cauza ca ai dat o prioritate unui tip de fericire in defavoarea altui tip a fost cumva un joc de ruleta si miza nu a fost corect pusa, ratandu-se astfel un castig considerabil? Dar pe de alta parte, ai tu la indemana o balanta cu care sa dramuiesti proportiile optime pt fiecare dintre ingredientele fericirii?

Cel mai important ramane practic daca stim sa ne bucuram de viata, daca nu cumva noi suntem singurii in masura sa ne punem piedici sau sa nu stim deloc sa ne multumim sau sa fim recunoscatori cu tot ce avem. Blamam societatea cumva pentru nefericirea noastra? Este oare fericirea proportionala cu varsta ?Daca ar fi sa punem o melodie ca fundal pentru viata noastra vazut ea in cele mai banale momente, care ar fi aceea? Urmam un grafic in tintirea FERICIRII sau suntem spontani in ceea ce o priveste? Trecem cu usurinta peste momentele grele ? Ne place sa ajutam pentru fericirea celorlalti?

Vrei sa-ti propui impreuna cu mine ca de azi sa nu mai lancezesti, si sa nu-ti mai lasi starea de bine conditionata de altii si sa contribui caramida cu caramida pana vom face un castel Disney impreuna unde toata lumea va trai fericita pana la adanci batraneti :). Hai sa lansam campania TRISTETE ,EN GARDE!