Sah – un joc romantic?

Oriunde e vorba de un rege si o regina, te gandesti la o poveste de basm si unde suita se mai compune si din nebuni, cai, ture si pioni, ai un intreg alai imparatesc, ce lasa loc imaginatiei de intocmit povesti. Nu degeaba jocul a prins asa de bine pe intreg globul, chit ca participantii jocului au sau nu habar de strategii, dar care mai de care au cazut in mrejele, fie a diversitatii si aspectului estetic a pieselor de sah, fie ca au dat bine ca obiect de décor si au pacalit cu impresii de “intelectualitate”, sau pur si simplu doar au cumparat jocul, ca un bonus la Table.

Nascut in India, patria romanticului Taj Mahal, sahul a prins oriunde a fost raspandit, in Europa ajungand undeva pe la jumatatea secolului XV, dar forma pieselor a fost definitivata ceva mai tarziu, dupa vreo patru secole, creat de Nathaniel Cook, dar a luat numele jucatorului faimos al timpului: Howard Staunton.

 

Ca intr-un regat (nu si Marea Britanie 😊), puterea suprema e in mainile Regelui. Totul se naruie in momentul in care (cum ar spune Herta Muller) “Regele se-nclina si…”moare. Pot sa fie mii de sacrificii pe tabla de joc si sa fie rapuse toate pisele, dar nimic nu are valoarea Regelui si asta spune multe despre puterea acestei pise, careia nici macar curentul “feminist” sau matriarhatul nu au putut sa dea Reginei puterea pe care Regele o are. La fel, nici democratia sau socialismul nu au putut sa dea o egalitate in drepturi si sa schimbe regulile jocului, incat sa castige cel ce reuseste sa-si tina in viata cat mai multe piese de joc…

Dar nu putem spune ca evolutia nu a dat anumite semne de libertati ale unor piese. De exemplu, Regina: se spune ca in spatele fiecarui barbat puternic se gaseste o femeie si mai puternica, Regina nu era suficient de puternica cu acele restrictii de mobilitate (numai 1 casuta in diagonala) si prin urmare, ii este permis sa zburde pe table de joc oricat pofteste… Sa fie coincidenta ori ba ca aceasta noua libertate coincide cu perioada cand Regina Anna a Marii Britanii si Catherina de Medici incep sa aiba o “voce” in Europa,sau femeilor li se permite dreptul la vot, dar nu si candidature, e doar o analiza de context, dar este cert ca nu ajunge sa il neutralizeze pe Rege…Simbolistic, Regele pastreaza cativa milimetrii chiar si deasupra Reginei, dar este ajutat de tocurile purtate pe atunci exclusiv de partea masculina:  mai intai de macelari ce nu doreau sa se manjeasca de sange, apoi de arcasi pentru ca-i ajutau sa castige ceva centimetri cand se pozitionau in lupta, ca intr-un final curtea regala franceza sa vada potential de infrumusetare, dar si de ridicare deasupra plebei cu infinitezimale unitati. Regina ramane supusa, cu putere din umbra, dar ego-ul un pic sifonat, dispusa oricand sa se sacrifice pentru binele partenerului si trebuie sa se multumeasc cu beneficiul de a sta mereu pe culoarea ei 😊

pioniCelelalte piese sunt parca de umplutura, mai ales pionii; sunt acei figuranti din filmele de razboi care sunt multiplicati eventual pe calculator, care mor primii si stupid, a caror nume apare pe generic pe repede inainte si daca e vreunul mai breaz care totusi a fost ignorat pe tot parcurusl calatoriei lui incat sa poata ajunge la ultimul rand al tablei de joc, el poate fi inlocuit cu o piesa de valoare ce statea deja pe tusa; adica e acea resuscitare din filmele cu vampiri a unui personaj ce a atras un fan club si a carui moarte a scazut ratingul serialului si trebuie dat un puseu de energie readucandu-l in actiune, sau cum e cazul lui Berlin din Casa del Papel, care pentru ca nu e intr-un film de vampiri se gaseste solutie sa apara remember moments pe tot parcursul serialului…Pionii sunt, cum spunea Lapusneanu, “prosti, dar multi”.

Nebunul e acel clovn de la curtea regala care nu face prea multe, dar se ocupa cu distractia maselor. Nu stie sa mearga decat pe diagonala si de obicei isi asuma rolul de piesa de sprijin, inca un vot in plus care sa aduca primejdie in tabara opusa. Calul e naravas si atasat de miscari in forma literei L; ajuta la mobilitate si faptul ca poate sari obstacole din cale, dar ca si Nebunul nu poate face mai nimic de unul singur, deci trebuie sa se tina aproape de personajul principal ce merge la atac si ocazional isi poate sacrifica din loialitate pielea, pentru salvarea suveranului. Tura stie sa stea de garda si face miscari liniare, de orice lungime; este singurul care poate sa-i cedeze Regelui, prin rocada, o pozitie mai favorabila daca acesta si-o doreste.

'I'm sorry Roger, it's not you, it's the way you move, it's just so bizarre.'

Regele ramane rasfatatul jocului si asta doar pentru ca nu exista vreo Printesa sau vreun Print care sa-i stirbeasca importanta sau a caror ego-uri sa fie mai egocentriste decat a suveranului insusi. Regina ramane stratega suprema cu mobilitate deplina si neingradita si ne place sa credem ca tot ce face, face din dragoste pentru partenerul ei. Ferice sunt acele regate in care Regele supravietuieste pentru ca Regina si a lor curteni au stiut sa apere ceea ce au ei mai de pret, ba mai mult, au reusit sa si ingenungheze prin SAH MAT adversarul, sporind palmaresul castigatorului.

regina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.