SPOILER ALERT: Cel mai ciudat vis visat vreodata de vreun „visator”

Se facea ca eram intr-un aeroport, parasind o tara asiatica…poate chiar Bangladesh sau Vietnam, nu mai stiu exact. Cu niste tavi de metal in fata mea, cu gardienii vamesi langa, pentru asigurarea bunei ordini, ma trezesc ca sunt abordata intr-o maniera de magazine duty free, cu oferte last minutes…dar am de-a face cu cea mai ciudata promotie din viata mea: NOU-NASCUTI.

Asadar, un tip fara chip conturat, dar in uniforma si cu un baston de cauciuc in dotare, ma invita sa profit de ceea ce pare o oferta de neratat:

-Nu stiu daca stiti, dar avem niste promotii foarte atractive azi! imi zice el, cu o voce ce nu e neaparat comerciala, dar poate bifa o casuta din audit, la caz de nevoie.

salesMai mult de frica inspirata de “vanzator” ma uit la bancul de bebelusi infasati in scutecele de bumbac din fata mea… Din nou, chipurile nu-mi inspira decat operatiunea de copy/paste a unor trasaturi asiatice, cu exceptia unui singur bebelus, un baietel ce pare mai europenizat si foarte armonios structurat. Atunci imi spun ca trebuie sa-mi consult, totusi, finantele de care mai dispun in buzunar si este ad litteram numai maruntis, dar ajung la concluzia ca in momentul cand parasesc aceasta tara, oricum nu am ce sa fac cu acesti bani, decat eventual sa ii adaug la colectia de numismatica…

-De ce nu, dnule! raspund nu foarte entuziasmata interlocutorului meu, care poate sa-si asume succesul comisionului acestei “vanzari”, pentru care nu as fi manifestat niciun interes daca nu as fi fost indrumata.

-Cati bebelusi imi permit de acesti banuti? Il consult si ii zdrangan banutii in fata, iar el cu o rapiditate uimitoare, imi da vedictul:

-Patru!

Bun…nu am nevoie de patru bebelusi, dar cum spuneam, nici nu vreau sa-mi traga pantalonii de pe mine atatea monede, iar acasa oricum nu se merita sa merg sa-i schimb la un curs valutar…nu mi-ar da nici macar cea mai mica bancnota locala la schimb…

Newborn-Babies-009

-Patru sa fie, dnule! Si incep sa-mi selectez atent “marfa”.

Bineinteles ca ma indrept spre bebelusul cu trasaturi armonioase, dar dnul se sesizeaza:

-Dsoara (se pare ca nici pt el nu dau de dna, dar poate cu 4 bebelusi, ulterior imi schimb si eu statutul si impun mai mult respect), daca nu va doreati in mod expres un bebelus acum, lasati-l pe cel mai frumos unor viitori parinti ce tanjesc dupa un copil! Nu va infigeti spre ce-i mai bun!

Sunt consternata si intrigata…imi spun ca banii mei- “marfa” mea!…nu trebuie sa existe alti termeni si conditii decat pretul ,iar eu se pare ca mi-l permit. Cu tupeu si incredere in mine, raspund:

-Dnule, pe acesta mi-l doresc si pe el il iau…si uite asa, imi completez seria si cu alti trei micuti, care sunt pierduti in anonimat.

Totul merge intr-o biata punga de plastic, din aceea bio degradabila, dar am grija sa-i pozitionez cumva incat sa stea in picioare.

Drumul cu avionul pana la destinatie se piede in filmul visului, dar stiu ca sunt turbulente, iar punga de plastic nu e undeva prin apropiere, dar nici ca ma intereseaza mai mult decat paharul de apa care ameninta sa ma invioreze cu niste stropi de apusoara.

La baggage claim, intru in posesia papornitei, si realizez ca unul din bebelusi a lasat murdarie si pe alti bebelusi…imi spun in gand ca nu e paguba la cat am dat pe ei si ca nici nu se merita sa mai consum apa pentru igienizat restul si decid sa arunc partile deteriorate in primul cos de gunoi, cu exceptia bebelusului cu trasaturi simetrice care imi zambeste prin murdarie, iar pentru el pot face efortul sa curat…

weird

Visul meu ma face sa ma trezesc si sa ma gandesc ce semne trebuie sa iau eu din anomalia asta? De ce s-a descarcat creierasul meu in asemenea hal xenofob si fara noima? Sa fie ca si efect secundar al izolarii,semn ca am atins o anumita cota de nebunie, sa fie din dorinta de calatorie care m-a purtat intr-o tara departe de casa, cu situatia asta aberanta, sa fie consecinta cadrului exotic al cartii pe care o  citesc in prezent (“Secretul orhideei”) , sa fie poate o pofta ascunsa de noua maternitate si dor de a tine bebelusi in brate sau poate doar hartuirea data de situatia stresante de la serviciu in care reduceri de personal pune presiunea selectiei similare cu cea a bebelusilor …sau poate doar apetitul meu pentru cumparaturi de orice fel…

Freud sa ma judece, pentru ca daca m-as duce pe cai babesti, lucruri bune nu are cum sa insemne din atata insensibilitate si lipsa de umanitate, dar ma scutur de cateva ori si-mi spun ca nu ma voi lasa in veci si pururi ademenita de promotii la bebelusi si ca nici nu ma voi infige in cea mai buna marfa daca cineva de langa mine si-o doreste mai cu nesat…

freud

 

P.S. Sa mai adaug si ca visul a fost colorat?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.